Diferențe între răceală și rinita alergică
Atât în rinita alergică, cât și în cazul răcelilor, mucoasa nazală devine inflamată și produce mucus. Cu toate acestea, identificarea agentului cauzator poate fi facilitată de prezența unor simptome distinctive. Iată cum poți face distincția între un episod de răceală și rinita alergică, fie că este vorba despre tine, bebelușul tău, copilul sau alt membru al familiei:
Răceală: Debut cu strănut și evoluție către nas înfundat, adesea însoțit de mucus verzui.
Posibile simptome suplimentare: dureri în gât, tuse, sinuzită sau conjunctivită, determinând secreții galbene sau verzui.
Rinita alergică: Crize frecvente de strănut, mucus nazal limpede și apos, secreții la nivelul ochilor și senzație de prurit; tuse uscată ca răspuns la iritația căilor respiratorii; absența febrei, dar impact semnificativ asupra calității vieții din cauza simptomelor persistente.
Ce este rinita alergică?
Rinita alergică (RA) reprezintă o inflamație a mucoasei nazale, generată de expunerea la diverse alergeni precum polenul, praful de casă, mucegaiul sau scuamele de animale. Această afecțiune afectează o proporție semnificativă a populației la nivel global, cu statistici care indică că una din cinci persoane se confruntă cu această boală.
Alergenii respiratori, printre care se numără polenurile, acarienii din praful de casă, mucegaiurile și alergenii proveniți de la gândacii de bucătărie sau animalele de companie, reprezintă factori comuni care pot declanșa reacții alergice.
Tipul de alergen implicat poate influența manifestarea rinitei în diverse perioade ale anului. Rinita alergică sezonieră, adesea cauzată de polenuri, este caracterizată de simptome ce apar în sezonul cald, de la începutul primăverii până la sfârșitul toamnei. Această formă de rinită alergică, asociată în mod tradițional cu contactul cu polenurile, a fost denumită și „febra fânului”.
Mecanismele de declanșare a reacției alergice, cauzele și factorii de risc sunt complecși și implică răspunsuri specifice ale sistemului imunitar.
Odată ce organismul uman, deja sensibilizat la un anumit alergen, intră în contact cu acesta, are loc o reacție naturală de apărare. Aceasta se traduce prin eliberarea histaminei și a altor mediatori chimici. Histamina deține un rol esențial în reglarea funcțiilor fiziologice ale organismului și în răspunsul imun. Este implicată în manifestarea simptomelor alergice, cum ar fi umflarea, mâncărimea și roșeața pielii sau secreții nazale abundente. Acești mediatori chimici generează, de asemenea, o serie de reacții care pot amplifica și întreține procesul alergic.
Diagnosticul rinitei alergice
Diagnosticul rinitei alergice la Vestmed implică o abordare comprehensivă, iar medicul alergolog va efectua sau recomanda o serie de analize specifice pentru stabilirea diagnosticului corect. Consultul alergologic include:
- Anamneza pacientului. Pacientul furnizează informații detaliate despre debutul simptomelor alergice, evoluția lor, istoricul familial de atopie și aspecte sociale relevante (cum ar fi locuința, animalele de companie, locul de muncă, școala etc.), precum și medicamentele administrate.
- Testarea cutanată alergologică (prick). Se aplică picături de alergeni standardizați pe antebrate, urmate de o ușoară înțepătură. Rezultatul testării este citit după 15 minute.
- Anticorpi IgE specifici din sânge. Se realizează pentru identificarea nivelului de imunoglobulină E specifică asociată cu alergenii.
- Rinomanometria. Această procedură permite o estimare a obstrucției nazale, contribuind la evaluarea funcției respiratorii.
- Analize de rutină. Includ hemoleucograma și formula leucocitară, VSH, PCR, exudat nazal și examen microscopic nazal pentru detectarea eozinofilelor, precum și IgE total.
- Provocarea nazală. În unele cazuri, se poate recomanda această procedură pentru evaluarea răspunsului la stimuli specifici.
Simptome și maifestări
- Rinoree (curgerea nasului). Poate fi apoasă sau mucoasă, reprezentând unul dintre simptomele distinctive ale rinitei alergice.
- Obstrucția nazală (înfundarea nasului). Dificultatea în respirație prin nas poate fi resimțită ca o consecință a inflamației.
- Strănut repetat. Un răspuns reflex la iritanții din mediu, precum alergenii, declanșând o expulzare bruscă de aer.
- Prurit (mâncărime). Nazal, faringian sau la nivelul urechilor; ocular, însoțit de lacrimare și înroșire, asociat adesea cu conjunctivita alergică.
- Tuse. Poate apărea dacă secreția nazală ajunge în faringe sau în cazul complicării rinitei cu astm bronșic.
- Senzație de înfundare a urechilor. O consecință a obstrucției nazale și a presiunii asupra urechilor.
- Durere sau usturime faringiană. Disconfort în zona gâtului, adesea asociat cu inflamația.
- Cefalee (durere de cap). Poate fi cauzată de presiunea și inflamația sinusurilor.
- Oboseală și scăderea capacității de concentrare. Manifestări care pot afecta calitatea somnului și performanțele școlare sau profesionale în timpul zilei.
Tratamentul rinitei alergice
Aceste investigații ajută la obținerea unui diagnostic precis și la elaborarea unui plan de tratament personalizat pentru pacienții cu rinită alergică.
Tratamentul rinitei alergice cuprinde mai multe strategii, începând cu evitarea contactului cu alergenii specifici. În funcție de cauza alergiei, medicul alergolog va recomanda măsuri personalizate pentru a reduce expunerea la alergeni. De exemplu, pentru acarienii din praful de casă, se pot utiliza huse antialergice pentru pat și perne, cu o textură densă sub 10 microni, care împiedică inhalarea acarienilor. Contactul cu animalele de companie poate fi evitat pentru a preveni expunerea la epiteliile acestora. Deși evitarea polenurilor și mucegaiurilor este mai dificilă, există anumite măsuri care pot reduce contactul.
Tratamentul medicamentos simptomatic include:
- Antialergice H1. Se administrează ca tratament unic în rinita alergică intermitentă și persistentă ușoară și se asociază cu corticoterapia topica nazală în rinita alergică moderat severă. Se preferă antihistaminicele de generația a doua pentru a evita somnolența.
- Corticoterapia topică nazală. Este superioară medicamentelor antialergice, reducând inflamația nazală și simptomele rinitei. Se recomandă începerea tratamentului cu cel puțin 2 săptămâni înainte de expunerea la alergen.
- Corticoterapia orală (sistemică). Rareori indicată în rinita, este rezervată pentru cazurile severe și pentru tratamentul de scurtă durată în situațiile necontrolate prin terapie convențională.
Alte medicamente, mai puțin utilizate în rinita alergică, includ antileucotrienele, anticolinergicele topice, decongestionantele nazale și cromonele. Pentru tratament curativ, se recurge la imunoterapia subcutanată, sublinguală sau orală, care implică administrarea repetată a unui extract de alergen în doze progresiv crescânde pe o perioadă de minim 3 ani. Această opțiune este recomandată în cazul rinitei alergice moderat-severe când evitarea alergenului nu este posibilă sau tratamentul anterior nu a avut eficacitate. Începând de la vârsta de 5 ani, se poate iniția imunoterapia.
Apelează la specialiștii Vestmed
Dacă simți un disconfort cauzat de rinita alergică, la Vestmed, suntem aici să te ajutăm să treci peste aceste simptome neplăcute. Programează-te pentru un consult alergologic și beneficiază de expertiza echipei noastre.
