Alergologie

Urticaria. De ce apare și cum o tratăm?

Ce este urticaria?

Urticaria se caracterizează prin apariția bruscă a unor umflături (basicuțe) și zone roșii (pete roșii extinse), mobile și extrem de pruriginoase, care persistă timp de 24 de ore și se vindecă complet în câteva zile. Această afecțiune reprezintă o problemă acută întâlnită frecvent în practica medicală, afectând între 15 și 20% din populația globală, cel puțin o dată în viață.

Simptomele urticariei

  • Edem. Dilatarea vasculară favorizează acumularea de lichid în spațiul interstițial datorită permeabilității vasculare crescute.
  • Angioedem. Asociat urticariei, se manifestă în general prin durere la nivelul buzelor și ochilor, cauzată de mecanismele inflamatorii mediate de bradikinina sau histamină.
  • Eritem. Roșeața pielii apare din cauza vasodilatației și eliberării mediatorilor neurali.
  • Pruritul. Mâncărimea este favorizată de stimularea terminațiilor nervoase de către mediatorii chimici.

Mecanismele patologice implicate în urticarie includ, pe lângă celulele mastocitare, și alți mediatori inflamatori precum leucotrienele și citokinele specifice. Acestea contribuie la formarea infiltratelor celulare cu limfocite, eozinofile și bazofile.

Erupția tegumentară poate varia în dimensiuni și poate cauza disconfort semnificativ pacientului, afectând somnul și activitățile cotidiene. Urticaria poate fi de tip acut, cu o durată de evoluție de până la 6 săptămâni, sau cronică, fie spontană, fie indusă de factori fizici și chimici precum presiunea, temperatura sau contactul cu anumite substanțe. Forma cronică spontană apare brusc, în timp ce forma cronică indusă este declanșată de acțiunea specifică a unor factori externi asupra pielii.

Cauzele urticariei

Cauzele apariției urticariei pot fi variate, incluzând atât mecanisme alergice, cât și nonalergice, care duc la leziuni ale pielii cauzate de eliberarea de histamină și alți compuși în urma degranulării celulelor mastocitare. Aceste substanțe determină dilatație vasculară, extravazare de fluide în derm și apariția edemului consecutiv. Factorii etiologici frecvent implicați în manifestările clinice specifice ale diferitelor tipuri de urticarie includ:

  • Alimente: lapte de vacă, ouă, alune, nuci, soia, fructe de mare, căpșuni, fructe de pădure, kiwi, cacao;
  • Aditivii alimentari și conservanții: pot determina alergii alimentare însoțite de urticarie;
  • Medicamente: aspirina, anumite antibiotice, analgezice, medicamente antireumatice;
  • Infecții virale: răceala obișnuită, mononucleoza infecțioasă și hepatita;
  • Agentați chimici: prezenți în cosmetice, parfumuri, detergenți;
  • Factori externi: radiații UV, frig extrem (urticaria cronica la rece este declanșată de încălzirea tegumentelor după expunerea la temperaturi scăzute), apă, vibrații, presiune (haine strânse, ortostatism prelungit);
  • Înțepăturile de insecte: viespi, albine, păianjeni, țânțari, furnici;
  • Factori de stres emoțional.

Urticaria acută, manifestată în contextul unei reacții alergice severe, poate fi însoțită frecvent de senzația de amețeală, dificultăți respiratorii, edem la nivelul buzelor, limbii și al mucoasei respiratorii, semne specifice anafilaxiei. Aceste manifestări constituie o urgență medicală și necesită prezentarea cât mai rapidă la camera de gardă în vederea administrării unui tratament specific.

Urticaria idiopatică este o formă în care agentul etiologic nu poate fi identificat prin intermediul anamnezei și al investigațiilor recomandate de către medicul specialist alergolog. De obicei, acest tip de urticarie apare după un episod de infecție virală, asociindu-se extrem de rar cu alimente, medicamente sau expunerea la anumite alergeni topici.

Diagnosticul urticariei

Diagnosticul urticariei este stabilit de către medicul alergolog prin utilizarea informațiilor obținute din anamneză și examinarea amănunțită a pacientului cu erupție cutanată specifică. Anamneza pacientului trebuie să includă detalii despre medicamentația curentă, regimul alimentar, istoricul alergic personal/familial al pacientului și posibilele comorbidități asociate.

În anumite cazuri, dermatologul poate recomanda efectuarea unui set de analize care să cuprindă hemoleucograma completă cu formula leucocitară, determinarea nivelului de IgE total și efectuarea unor teste specifice pentru alergeni alimentari sau teste cutanate (prick test) pentru identificarea agentului etiologic responsabil de apariția urticariei.

Formele atipice de urticarie, cu durată de evoluție îndelungată, pot implica recomandarea unei biopsii de la nivelul leziunilor pentru realizarea unui diagnostic diferențial cu alte tipuri de patologii care prezintă simptomatologie similară, cum ar fi sindromul Gleich (angioedem episodic cu eozinofilie), sindromul Wells (celulită eozinofilică), pemfigus bulos în stadiul de evoluție anterior apariției leziunilor buloase sau sindroame inflamatoare cu cauză autoimună.


Cum se tratează urticaria?

Tratamentul urticariei variază în funcție de tipul și gravitatea simptomelor, precum și de prezența angioedemului (inflamația țesuturilor). În cazul pacienților cu urticarie și angioedem, medicii prescriu tratamente bazate pe antihistaminice (cum sunt și soluțiile care conțin alcool mentolat) și corticosteroizi pentru reducerea inflamației. Deși corticoterapia se recomandă pe o perioadă scurtă de timp, antihistaminicele trebuie administrate și după dispariția completă a simptomelor, adesea timp de 3-5 zile. Un aspect esențial al tratamentului constă în adoptarea unor măsuri care să accelereze vindecarea, printre care se numără:

  • Evitarea completă a factorilor declanșatori ai simptomelor.
  • Gestionarea stresului pentru a reduce impactul acestuia asupra bolii.
  • Adoptarea unei diete echilibrate, bogate în nutrienți esențiali pentru sănătatea pielii.
  • Abținerea de la consumul de alcool și băuturi excitante pe toată durata tratamentului.
  • Alegerea de produse cât mai naturale, atât în alimentație, cât și în produsele cosmetice.
  • Evitarea alimentelor care conțin aditivi, alergeni, conservanți și alți compuși potențial iritanți.
  • Evitarea băilor și a dușurilor fierbinți, care pot agrava simptomele.

Prin integrarea acestor măsuri în rutina zilnică, pacienții pot contribui la eficacitatea tratamentului și la prevenirea recidivelor. Este important să discutați cu medicul dumneavoastră pentru a stabili un plan de tratament personalizat în funcție de nevoile și condițiile specifice ale fiecărui pacient.

Apelează la specialiștii Vestmed

O viață fără alergii este posibilă! Elimină disconfortul alergiilor și urticariei și programează-te la Vestmed pentru o consultație personalizată. Echipa noastră de specialiști este pregătită să te ajute să depășești aceste probleme și să trăiești mai bine.