Chirurgie generala

Despre chistul epidermoid

Chistul epidermoid, cunoscut și sub denumirea de chist sebaceu, reprezintă o umflătură subcutanată de formă sferică, conținând o substanță albicioasă cu consistența brânzei, denumită keratină. Acest tip de chist apare de obicei pe spate, gât, față și membre, fiind nedureros și inestetic, cu toate că, uneori, poate deveni inconfortabil. De obicei, prezintă un punct central vizibil, prin care conținutul său poate fi eliminat. Formarea chisturilor sebacee are loc atunci când canalul prin care sebumul este eliminat din piele se blochează, iar acest fenomen poate fi declanșat de diverse traumatisme locale, cum ar fi zgârieturile, rănile, intervențiile chirurgicale sau leziunile de acnee.

Cu toate că chistul epidermoid nu este asociat cu durere, este contraindicat să fie stoarse asemenea unui coș, deoarece există riscul inflamației. De asemenea, aceste chisturi pot fi uneori confundate cu alte tipuri de umflături, cum ar fi lipoamele sau chisturile pilonidale, care apar mai frecvent în zona coxo-anală și sunt rezultatul creșterii sub piele a firelor de păr.

Cauzele și factorii de risc ai chistului epidermoid

Chistul epidermoid are un proces lent de dezvoltare, necesitând de la câteva săptămâni până la câteva luni pentru a fi observat. Apariția acestuia poate fi atribuită următoarelor cauze:

  • Blocarea glandelor sebacee
  • Creșterea firelor de păr sub piele
  • Leziuni sau răni la nivelul pielii
  • Prezența acneei
  • Afecțiuni ale pielii cauzate de epilarea excesivă sau de rasul capului (în special la bărbați).

Factorii de risc care pot favoriza apariția chisturilor epidermoide:

  • Vârsta – aceste chisturi sunt, în general, mai frecvente în perioada pubertății, când secreția de sebum crește semnificativ.
  • Moștenirea genetică – există condiții moștenite, precum sindromul Gardner sau sindromul nevoid bazocelular, care pot contribui la dezvoltarea chisturilor.
  • Rănirea pielii.

Simptomele chistului epidermic

Chisturile epidermoide, de obicei, nu sunt însoțite de durere, astfel că simptomele asociate cu această afecțiune sunt de altă natură. În cazul unui chist sebaceu inflamat, pot apărea următoarele manifestări:

  • Umflătură sub piele
  • Apariția unei pete roșii în jurul chistului
  • Senzație de căldură în zona afectată
  • Miros neplăcut
  • Eliminarea unui conținut purulent (în acest caz, este recomandat să consultați un medic dermatolog, deoarece poate indica o posibilă infectare a chistului epidermoid).

Diagnosticul chisturilor epidermoide

Diagnosticul prezenței unui chist epidermoid este realizat clinic de către un medic generalist sau dermatolog.

Adesea, este suficient să-l observi și să-l palpezi pentru a evalua locația, forma și dimensiunea acestuia. În plus, palparea se folosește pentru a evalua consistența chistului, care pare în general moale și elastic datorită conținutului său bogat în grăsimi.

În timpul examinării, specialistul efectuează un diagnostic diferențial atent pentru a distinge chistul sebaceu de alte tipuri de chisturi care pot să apară sub piele.

De fapt, este crucial să se înțeleagă dacă acestea sunt:

  • chisturi pilare (multiple și localizate pe scalp, cu suprafața rotunjită, netedă, glabră și roz)
  • chist dermoid (situat în regiunea sacrococcigiană sau pe față, dezvoltat în derm din cauza unui defect de dezvoltare, poate afecta și copiii)
  • hidrosadenita supurativă (o afecțiune inflamatorie cronică a pielii manifestată prin chisturi și abcese la nivelul axilei, inghinală, coapsei sau zona perianală, adesea dureroasă și caracterizată prin secreție de puroi).

Chisturile cele mai dificil de diagnosticat sunt cele care apar în regiunea scrotului sau pe organele genitale, unde pot fi confundate cu o infecție cu herpes simplex genital. Doar în situațiile de îndoială, care sunt rare în practică, medicul poate solicita investigații suplimentare, cum ar fi:

  • o scanare cu ultrasunete pentru a evalua mai precis forma și conținutul chistului
  • o biopsie cu îndepărtarea conținutului chistului pentru un test histologic mai detaliat.

Tratamentul chistului epidermic

Modificarea bruscă a evoluției chistului nu este determinată de o infecție, ci de declanșarea unei puternice reacții inflamatorii cauzate de apariția microfisurilor în pereții chistului. În acest context, terapia cu antibiotice nu joacă un rol esențial în rezolvarea acestor chisturi, vindecarea lor necesitând intervenție chirurgicală prin incizie și evacuare.

În cadrul clinicii Vestmed, procedura este efectuată sub anestezie locală, de obicei, cu lidocaină, injectată în jurul leziunii. După evacuarea conținutului chistic, având un aspect brânzos, se acordă o atenție specială pereților acestuia pentru îndepărtarea cămășii chistului (învelișul chistului), aceștia fiind delicat curățați cu o chiuretă sau o compresă uscată. Eliminând în întregime învelișul chistic, se reduce riscul de recidivă al chistului epidermoid.

La final, se efectuează o spălare a pereților chistului cu ser fiziologic sau, în cazul chisturilor vechi suprainfectate, cu apă oxigenată. Pasul final constă în suturarea chistului, odată ce s-a confirmat îndepărtarea completă a învelișului chistic; în caz contrar, se poate opta pentru vindecarea secundară.

Chiar dacă chistul epidermoid este o leziune benignă aparent banală, uneori este esențial să fie diferențiat de alte condiții precum lipomul, furunculul sau abcesele cutanate. Specialiștii noștri în chirurgie generală de la Vestmed vă stau la dispoziție pentru evaluare și tratament adecvat. În Clinica Vestmed se aplică un tratament adecvat fiecărui pacient în parte în funcție de gravitatea patologiei și stadiul ei evolutiv.

Apelează la specialiștii Vestmed

Contactează-ne pentru consultații sau programări! Optează pentru sănătatea ta la Clinica VESTMED! Descoperă serviciile noastre în chirurgie generală și programează-te acum pentru:

  • diagnosticarea afecțiunilor abdominale și toracice;
  • planificarea tratamentului chirurgical;
  • diagnosticarea și tratarea tumorilor de piele și părți moi;
  • intervenții de mică chirurgie;
  • îngrijirea plăgilor;
  • evaluare și îngrijire postoperatorie.