Chirurgie generala

Abcesul perianal: riscuri și soluții în tratamentul modern

Abcesul perianal reprezintă o acumulare de puroi în țesutul din jurul anusului. Acesta se formează de obicei ca urmare a unei infecții bacteriene care determină inflamație și colectarea de puroi într-o cavitate. Abcesele perianale sunt adesea dureroase și pot provoca umflături sensibile sau roșii în zona afectată. Acestea pot apărea la orice vârstă și sunt asociate adesea cu afecțiuni precum fisurile anale sau boala Crohn, care predispun la infecții în această regiune.

Ce cauzează apariția abceselor perianale și care sunt factorii de risc?

Abcesele perianale își fac simțit debutul printr-o infecție la nivelul unei cripte Morgagni, unde se găsesc glandele anale, cunoscută sub numele de criptită. Această infecție are potențialul de a progresa și a se extinde în spațiile profunde din jurul anusului și rectului. În absența unei evacuări adecvate, colecția purulentă crește, aducând cu sine simptome semnificative: durere intensă, febră și chiar tulburări majore ale tranzitului intestinal.


Factorii de risc:

  • Diabetul zaharat: persoanele cu diabet zaharat sunt expuse unui risc crescut de dezvoltare a abceselor perianale.
  • Constipația cronică și activități specifice: situații precum constipația cronică, practicarea unor sporturi cum ar fi calaritul sau ciclismul, și meserii care implică statul prelungit în poziție șezând (cazul șoferilor, etc.) pot contribui la apariția abceselor.
  • Boli inflamatorii ale intestinului: prezența unor condiții precum boala Crohn sau alte boli inflamatorii cronice ale intestinului sporesc riscul de abcese perianale.
  • Medicamente imunosupresoare: utilizarea de medicamente care afectează sistemul imunitar, cum ar fi steroizii (prednison, metilprednisolon) sau chimioterapia pentru cancer, poate fi un factor de risc.
  • Sarcina: femeile gravide pot fi mai susceptibile la apariția abceselor perianale.
  • Practica sexului anal: activitățile sexuale care implică sexul anal pot crește riscul de abcese perianale.

Cunoașterea acestor cauze și factori de risc este esențială pentru înțelegerea și gestionarea adecvată a abceselor perianale.

Manifestări clinice ale abceselor perianale

Durerea în zona anală reprezintă adesea simptomul predominant al abceselor perianale. Mersul, statul pe scaun, defecarea, tusea sau strănutul pot exacerba intensitatea durerii.

Alte semne și simptome includ:

  • Umflătură în zona anală: o umflătură roșie, caldă și extrem de dureroasă poate fi prezentă în zona anală.

Simptome generale de infecție: 

  • Febra, frisoanele și transpirațiile nocturne pot indica o reacție la infecția asociată cu abcesul perianal.

Tulburări ale tranzitului intestinal: 

  • Modificări ale tranzitului intestinal, cu constipația fiind cel mai frecvent observată.

Cunoașterea acestor simptome este crucială pentru identificarea și tratamentul prompt al abceselor perianale. Este recomandat să căutați asistență medicală dacă experimentați astfel de manifestări.

Diagnostic

Diagnosticul abcesului perianal se stabilește, de obicei, în urma examinării clinice efectuate de către medicul chirurg. Principalele elemente ale diagnosticului includ:

  • Istoric medical – medicul va discuta cu pacientul despre simptomele resimțite, durata lor, factorii de risc și alte detalii relevante.
  • Examinarea fizică – o inspecție vizuală a zonei perianale va fi efectuată pentru a detecta orice umflătură, roșeață sau alte semne de inflamație. Palparea delicată a zonei poate ajuta la evaluarea consistenței, dimensiunii și fluctuației abcesului.
  • Anamneza – medicul poate realiza o anamneză pentru a determina istoricul medical și pentru a identifica posibilele cauze sau factori predispozanți.
  • Investigații imagistice: în unele cazuri, medicul poate solicita investigații imagistice precum ecografia sau tomografia computerizată (CT) pentru a obține o imagine mai detaliată a abcesului și a evalua extinderea acestuia.

Diagnosticul abcesului perianal este esențial pentru planificarea tratamentului adecvat, care, în majoritatea cazurilor, implică intervenția chirurgicală pentru drenarea puroiului acumulat.


Tratamentul chirurgical al abcesului perianal

În cadrul clinicii Vestmed, intervenția chirurgicală se efectuează sub anestezie locală sau rahidiană și constă în realizarea unei incizii la nivelul zonei de maximă fluctuație a formațiunii inflamatorii, evacuarea puroiului. O porțiune a puroiului este trimisă pentru examen bacteriologic și antibiogramă, pentru a identifica tipurile de bacterii implicate și antibioticul la care acestea sunt sensibile. Se efectuează lavajul cavității restante și se realizează mesajul. După intervenția chirurgicală, se recomandă un tratament cu antibiotice și antiinflamatoare.

Îngrijirea postoperatorie

Ingrijirea postoperatorie este esențială pentru succesul intervenției chirurgicale. Pacientul are nevoie de pansamente regulate conform indicațiilor medicului curant chirurg.

  • Este recomandat să se îndepărteze regulat părul din zona afectată, iar în anumite cazuri, poate fi necesar epilatul definitiv. Evitați utilizarea cremelor depilatoare imediat după operație, deoarece acestea pot irita.
  • Curățați zona zilnic cu un săpun cu glicerină, care are tendința de a fi mai puțin iritant. Clătiți bine zona pentru a îndepărta orice reziduuri de săpun.
  • Mențineți zona curată și uscată. Nu utilizați pudre, uleiuri sau remedii din plante pe această zonă.
  • Evitați să stați prelungit pe suprafețe dure.

Fiți atenți la semnalele postoperatorii, cum ar fi înroșirea, umflarea, durerea, eliminarea unui lichid tulbure sau sânghinolent sau febra. Dacă observați oricare dintre aceste simptome, contactați imediat medicul pentru evaluare suplimentară.

Apelează la specialiștii Vestmed

Contactează-ne pentru consultații sau programări! Optează pentru sănătatea ta la Clinica VESTMED! Descoperă serviciile noastre în chirurgie generală și programează-te acum pentru:

  • diagnosticarea afecțiunilor abdominale și toracice;
  • planificarea tratamentului chirurgical;
  • diagnosticarea și tratarea tumorilor de piele și părți moi;
  • intervenții de mică chirurgie;
  • îngrijirea plăgilor;
  • evaluare și îngrijire postoperatorie.