Rinita alergică reprezintă una dintre cele mai frecvente patologii la nivel mondial, în prezent estimându-se că afectează între 10% și 30% din populație. Este o afecțiune inflamatorie a mucoasei nazale, mediată de imunoglobulinele E (IgE), caracterizată printr-un complex de simptome care poate cuprinde oricare combinație dintre următoarele: obstrucție nazală, strănut, prurit nazal și rinoree apoasă, declanșate de expunerea la alergenul sensibilizant. Inflamația alergică poate progresa și la nivel ocular, otic, al sinusurilor feței și la nivel faringian, cu apariția unor simptome adiționale în aceste zone. Cel mai frecvent se asociază simptomele oculare, manifestate prin prurit, înroșirea ochilor, lăcrimare și edem palpebral. În condițiile întârzierii diagnosticării și în lipsa unui tratament adecvat, rinita alergică progresează și se poate agrava prin apariția complicațiilor precum sinuzita sau astmul, având un impact negativ asupra calității vieții pacientului, prin reducerea performanței profesionale și în viața cotidiană și prin alterarea somnului.
Rinita alergică, similar altor afecțiuni alergice, se caracterizează printr-o supraproducţie de IgE ca răspuns la expunerea la alergene din mediul interior sau din cel exterior. Astfel, expunerea la proteine din grăuncioarele de polen, din fecalele acarienilor din praful de casă, din gândaci, din blana și scuamele de câine și pisică, sau din alte surse alergenice duce la activarea procesului inflamator alergic și la apariția simptomelor specifice. Odată ce pacientul a fost sensibilizat la un anumit alergen, expunerile ulterioare la același alergen declanșează simptomele rinitei alergice, existând și risc crescut de dezvoltare ulterioară a altor alergii.
Opțiunile specifice de tratament ale rinitei alergice includ controlul mediului pentru evitarea alergenului, farmacoterapie și imunoterapie. Dintre aceste opțiuni, cel mai frecvent se utilizează diferite preparate farmacoterapeutice, care au ca scop principal controlul simptomelor și îmbunătățirea calității vieții pacienților cu rinită alergică.
Antihistaminicele blochează legarea histaminei la nivelul receptorilor de histamină H1. Aceste medicamente blochează simptomele mediate de histamină, mai exact rinoreea, strănutul, pruritul nazal și simptomele de la nivel ocular.
Decongestionantele intranazale pot reduce fluxul sanguin nazal și inflamația mucoasei nazale, dar nu au niciun efect asupra altor simptome, cum ar fi rinoreea, pruritul sau strănutul. Utilizarea prelungită a acestora poate declanșa simptome extrem de intense la întreruperea tratamentului, astfel că ele trebuie utilizate doar o perioadă limitată.
Corticosteroizii (CS) intranazali reprezintă o modalitate eficace de tratament al rinitei alergice, deoarece acționează asupra mai multor căi inflamatorii responsabile de simptomele acesteia. Aceștia acționează local la nivelul mucoasei nazale, controlând eficient toate simptomele rinitei alergice (strănut, prurit nazal, rinoree, obstrucție nazală), precum și simptomele oculare.De asemenea,CS intranazali pot fi utilizați pe o perioadă îndelungată pentru ameliorarea simptomelor, fără a prezenta risc de a induce dependență.
Referințe bibliografice:
- Bousquet J et al, Allergic Rhinitis and its Impact on Asthma (ARIA), Allergy, 2008
- Burks A, Holgate S et al, Middleton’s Allergy Principles and Practice, 9th Edition, Elsevier, 2019, eBook ISBN: 9780323546980
